Lisabona

Știați că?

Lisabona a trimis un chestionar și a inventat accidental o știință

O brutărie din Lisabona vinde peste 20.000 de tarte cu cremă pe zi.

Fábrica de Pastéis de Belém se deschide la opt dimineața și se închide la unsprezece noaptea. Douăzeci de mii de tarte pe cincisprezece ore rezultă cu aproximativ douăzeci și două pe minut, susținute, toată ziua, în fiecare zi. În weekendurile aglomerate, numărul se poate dubla, iar la vârf, magazinul a raportat peste 50.000 într-o singură zi.

O fac din 1837, după aceeași rețetă.

Originea este un lanț de mici decizii practice. Călugării de la Mănăstirea Jerónimos foloseau albușuri de ou pentru a amidonarea hainelor și a limpezi vinul, ceea ce le-a lăsat cu foarte multe gălbenușuri. Au transformat gălbenușurile în tarte cu cremă și le-au vândut călătorilor care soseau cu vaporul cu aburi. Când revoluția liberală a dus la închiderea mănăstirilor portugheze în 1834, călugării au vândut rețeta rafinăriei de zahăr de alături. Trei ani mai târziu, proprietarii rafinăriei au deschis un magazin.

Rețeta nu a fost publicată niciodată. Este cunoscut unui număr mic de patiseri, care fac tartele într-o încăpere pe care magazinul o numește atelier secret. Orice altă tartă cu cremă din Portugalia - și sunt multe, în fiecare cafenea din țară - este un pastel de nata. Numai cele făcute în acea clădire sunt pastéis de Belém.

Există chiar și un proverb atașat: o mireasă care mănâncă una nu își va scoate niciodată inelul. Apar cupluri în rochie de mireasă.

Ceasul: care face un contrast frumos cu ceea ce Portugalia a făcut cu privire la fusul său orar.

Portugalia nu este la Ora Europei Centrale și, din punct de vedere geografic, nu ar trebui să fie - Lisabona se află la aproximativ 9° vest, în conformitate cu Marea Britanie și Irlanda. Dar a încercat CET de două ori: din 1966 până în 1976 și din nou din 1992 până în 1996. De ambele ori s-a inversat.

A doua inversare a fost determinată de asociațiile de părinți. Copiii plecau la școală în întuneric și refuzau să se culce când afară era încă lumină.

Un oraș care a făcut un produs de patiserie cu o singură rețetă neschimbată timp de 188 de ani și și-a schimbat fusul orar național de patru ori în treizeci.

În dimineața zilei de 1 noiembrie 1755 — Ziua Tuturor Sfinților, cu bisericile pline — un cutremur estimat la magnitudinea 8,5 până la 9 s-a lovit în largul coastei Portugaliei. Tremuratul a durat între trei și șase minute și a deschis fisuri lățime de cinci metri în centrul Lisabonei. Aproximativ patruzeci de minute mai târziu, un tsunami de aproximativ șase metri înălțime a venit în port. Atunci lumânările care s-au răsturnat în biserici au dat foc la ceea ce a mai rămas.

Ce s-a întâmplat în continuare este partea interesantă.

La 26 ianuarie 1756, marchizul de Pombal a trimis episcopilor Portugaliei un set de treisprezece întrebări, pentru a fi copiate și transmise fiecărui preot paroh, care urma să le pună enoriașilor săi. La ce oră a început? Cât a durat tremuratul? Câte valuri și cât de departe una dintre ele? Părea că vine dintr-o direcție? Marea s-a ridicat prima sau a căzut? Animalele s-au comportat ciudat?

Chestionarul nu menționa deloc despre Dumnezeu. Pombal a vrut observații, nu teologie.

646 de răspunsuri au revenit. Sunt încă în arhiva națională. În secolele XX și XXI, seismologii au folosit acele răspunsuri - culese de preoții satului de la fermieri și pescari - pentru a reconstrui și modela tsunami-ul din 1755. Vina care a provocat-o poartă acum numele după el.

Pombal a reconstruit, de asemenea, Baixa pe o cușcă de lemn – gaiola pombalina – printre primele clădiri rezistente la cutremure în mod deliberat. El a testat designul construind mici modele din lemn și defilând trupe în jurul lor pentru a simula tremuratul. Întrebat de ce noile străzi erau atât de absurd de largi, el a spus: „Într-o zi vor fi mici.”

Ceasul: Lisabona se află la 9° vest și circulă la aceeași oră cu Londra, care este aproximativ corectă pentru longitudinea sa și o plasează cu o oră întreagă în spatele Madridului, la 500 de kilometri distanță.

Portugalia a testat alternativa. De două ori. Din 1966 până în 1976 și din nou din 1992 până în 1996, țara a trecut la Ora Europei Centrale pentru a se alinia cu Spania și restul UE. Amiaza solară s-a îndreptat spre aproximativ unu și jumătate. Iarna soarele răsare la mijlocul dimineții; vara era încă lumina trecută de zece noaptea.

Asociațiile de părinți au ucis-o. Copiii mergeau la școală în întuneric și apoi refuzau să se culce pentru că afară era încă luminat. În februarie 1996, premierul a anunțat că Portugalia se întoarce.

Lisabona a condus experimentul în care Madrid încă trăiește. A durat patru ani.

Lumina zilei de-a lungul anului în Lisabona