Un fus orar este un compromis. Soarele ajunge la zenit într-un alt moment în fiecare loc de pe Pământ, iar niciun ceas nu ar putea urmări asta, așa că lumea a convenit să rotunjească.
Majoritatea orașelor rotunjesc cu câteva minute și nimeni nu observă. Unele rotunjesc cu mai mult de o oră — iar odată ce știi asta, o vezi pe stradă.
Madrid are cel mai mare decalaj de pe acest site. Spania a adoptat ora Greenwich (GMT) în 1901, exact ce îi cere geografia: Spania continentală se aliniază cu Marea Britanie, Portugalia și Marocul. Apoi, pe 16 martie 1940, ceasurile au fost date înainte cu o oră ca să se potrivească cu Germania nazistă și nu au mai fost date niciodată înapoi. Madridul trăiește acum cu aproximativ 75 de minute înaintea propriului soare iarna și cu aproape două ore vara. Spaniolii iau prânzul la 14:00 și cina la 21:00 — dar, raportat la soare, asta înseamnă 13:00 și 20:00, exact când mănâncă restul Europei.
Kuala Lumpur și Singapore vin imediat după, cu aproximativ 73 și 65 de minute, și au ajuns acolo împreună. La 23:30, pe 31 decembrie 1981, Malaysia a dat ceasurile Peninsulei Malay înainte cu o jumătate de oră, ca să închidă diferența față de Sabah și Sarawak. Singapore a urmat a doua zi. Singapore se află aproape exact pe ecuator, unde soarele ar trebui să răsară la șase și să apună la șase, tot anul — în schimb, răsare pe la șapte și apune pe la șapte.
Istanbul are 64 de minute și a ajuns acolo pe alt drum: Turcia a renunțat la ora de vară în 2016 și a fixat țara permanent la UTC+3, un fus gândit pentru meridianul de 45°. La sfârșitul lui decembrie, soarele răsare la Istanbul abia pe la opt și jumătate.
Buenos Aires are 54 de minute, iar efectul e celebru fără să fie înțeles. Argentina folosește UTC−3; geografic, îi aparține UTC−4. Lumina serii ține absurd de mult, cina începe la zece, restaurantele se umplu la unsprezece. Buenos Aires nu este un oraș care se culcă târziu din temperament. Este un oraș întârziat din aritmetică.
Lagos are 46 de minute, Baku 40, Seul și Karachi câte 32, Hong Kong 23, Toronto 18.
Ce le leagă este că niciunul dintre aceste decalaje nu a fost stabilit de un astronom. Cel al Madridului vine dintr-un gest diplomatic. Cel al Singaporelui, dintr-o decizie luată în altă țară. Cel al Seulului este reziduul a șase schimbări de oră într-un secol, niciuna legată de cer.
Teheran este excepția care confirmă regula. Iranul a refuzat să rotunjească: folosește UTC+3:30, unul dintre puținele fusuri cu jumătate de oră din lume, ales astfel încât meridianul național să cadă aproape exact pe un decalaj curat. Ceasul Teheranului este la doar câteva minute de propria amiază solară — și încurcă permanent programele de planificare ale tuturor celorlalți.