De două ori pe an, aproximativ o treime din țările lumii își mută ceasurile. Celelalte două treimi fie nu au început niciodată, fie au încercat și au renunțat.
Renunțările s-au înmulțit și merită urmărite, pentru că argumentele sunt mereu aceleași, iar rezultatele nu.
Istanbul — Turcia a renunțat la ora de vară în 2016 și a fixat țara permanent la UTC+3. Ceasurile nu se mai schimbă deloc, nici sezonier, nici altfel.
São Paulo — Brazilia a abolit-o în 2019. Explicația oficială a fost că economiile se evaporaseră pe nesimțite: aerul condiționat înlocuise iluminatul ca principal lucru pe care țara îl pornea, iar aerului condiționat nu-i pasă ce arată ceasul.
Ciudad de México — Mexicul a abolit-o în octombrie 2022, după douăzeci și șase de ani. Argumentele care au câștigat au ținut mai mult de sănătate și somn — și de copiii care mergeau la școală pe întuneric — decât de energie.
Honolulu — Hawaii a renunțat în anii 1960 și nu s-a mai întors. La 21° nord, aproape că nu există lumină sezonieră de economisit: cea mai lungă zi a anului are aproximativ 13 ore și 26 de minute, cea mai scurtă aproximativ 10 ore și 50 de minute.
Bogotá — Columbia a încercat-o o singură dată — „Hora Gaviria” din 1992–93, în timpul unei crize energetice — și a renunțat la ea în mai puțin de un an, din cel mai simplu motiv cu putință. Bogotá se află la 4,7° nord. Cea mai lungă zi a anului are aproximativ 12 ore și 23 de minute. Cea mai scurtă, aproximativ 11 ore și 51 de minute. Nu ai ce economisi.
Karachi — Pakistanul a încercat de trei ori, în 2002, 2008 și 2009, de fiecare dată în mijlocul unei crize acute de electricitate. Fiecare încercare a fost abandonată. De atunci nu și-a mai mutat ceasurile.
Dhaka — Bangladeshul a încercat o singură dată, în 2009, și a produs cel mai ciudat final din această colecție. Ora de vară trebuia să se încheie pe 30 septembrie. După nemulțumirile publicului, guvernul a amânat finalul până pe 31 decembrie — așa că țara a petrecut octombrie, noiembrie și decembrie pe ora de vară, în plină iarnă. O reluare din 2010 a fost anulată cu nouă zile înainte de începere.
Moscova — Istoria Rusiei este cea mai lungă și cea mai încâlcită: „ora decretului” în 1930, o oră de vară reală adăugată peste ea în 1981, ora decretului abolită în 1991 și reintrodusă în 1992, ora de vară permanentă în 2011 și ora standard permanentă din 2014.
Sydney — Australia nu a tranșat niciodată problema la nivel național, pentru că ține de fiecare stat. Queensland a votat „nu” într-un referendum din 1992. Australia de Vest a votat „nu” de patru ori. New South Wales a votat „da” în 1976 și de atunci își schimbă ceasurile în fiecare an.
Lisabona — Cazul Portugaliei este cel mai instructiv, pentru că Portugalia nu este împotriva orei de vară. O folosește în continuare. Ce a respins Portugalia a fost aranjamentul Spaniei: a trecut de două ori la ora Europei Centrale, în 1966–76 și 1992–96, și de ambele dăți a revenit. Asociațiile de părinți au îngropat a doua încercare. Copiii plecau la școală pe întuneric și refuzau să se culce pentru că afară încă era lumină.
Citește aceste motive împreună și apare un tipar. Calculele energetice decid rareori singure. Ceea ce înclină balanța sunt diminețile, și copiii.