Cairo

Știați că?

Egiptul a inventat ziua de 24 de ore, apoi și-a lăsat calendarul să rătăcească timp de 1.460 de ani

Egiptul distribuie aproximativ 250 până la 270 de milioane de pâini subvenționate în fiecare zi.

Dreptul este de cinci pâini de persoană pe zi, extras pe un card inteligent guvernamental, și ajunge la aproximativ două treimi din populație - undeva între 66 și 70 de milioane de oameni.

Pâinea este aish baladi, iar cuvântul contează. În majoritatea țărilor vorbitoare de arabă, pâinea este khobz. În arabă egipteană este _aish_ — care înseamnă „viață.”

Economia este extraordinară. Din 1989 până în iunie 2024, prețul unei pâini subvenționate a fost menținut la cinci piaștri - aproximativ o zecime de cent SUA. Treizeci și cinci de ani fără o ajustare, prin devalorizări, războaie și șocuri globale de cereale. Când în cele din urmă a crescut, a ajuns la douăzeci de piaștri, lăsând totuși beneficiarii să plătească aproximativ 16% din ceea ce costă producția de pâine; statul acoperă celelalte 84%.

Numai programul de pâine consumă aproximativ 8,5 milioane de tone de grâu pe an - aproximativ 3,5 milioane cultivate acasă și 5,5 milioane importate, ceea ce reprezintă o mare parte din motivul pentru care Egiptul este adesea cel mai mare importator de grâu din lume. Bugetul 2024/2025 i-a alocat aproximativ 125 de miliarde EGP.

Egiptenii mănâncă aproximativ 180 de kilograme de făină de persoană pe an. Cifra de comparație oferită de șeful autorității de stat pentru cereale pentru alte țări a fost de cel mult 80.

Acest lucru nu a fost niciodată doar despre mâncare. În ianuarie 1977, o încercare de a reduce subvențiile a produs două zile de protest la nivel național și a fost anulată. În 2011, cererea a fost pentru pâine, libertate și dreptate socială, în această ordine.

Ceasul: care este o formă familiară pentru acest oraș.

Cairo a oferit lumii ziua de 24 de ore, împărțind noaptea la apariția a treizeci și șase de grupuri de stele. De asemenea, a produs un calendar civil de 365 de zile fără nicio zi bisectă - și apoi a refuzat să adauge unul. Când Ptolemeu al III-lea a propus o corecție în 238 î.Hr., preoții au refuzat-o.

Așa că calendarul egiptean s-a deplasat înapoi de-a lungul anotimpurilor, un sfert de zi în fiecare an, luând 1.460 de ani pentru a reveni la locul în care a început. Egiptul a știut și a lăsat-o.

Un număr fix, păstrat de generații, cu deriva absorbită de tot ce îl înconjoară. Cairo a făcut asta de foarte mult timp.

Uită-te la un ceas. Motivul pentru care are 24 de ore pe el, mai degrabă decât 18, sau 36 sau 10, este o decizie luată pe Nil în urmă cu câteva mii de ani.

Astronomii egipteni au împărțit cerul în 36 de grupuri de stele, pe care grecii le-au numit mai târziu decani. Fiecare decan a crescut la aproximativ zece zile după ultimul. Preoții le foloseau ca pe un ceas de noapte: urmărind ce decan urca orizontul, puteai să-ți dai seama de ora. Douăsprezece decane au fost vizibile într-o noapte întreagă - așa că noaptea a avut douăsprezece ore. Ziua a avut douăsprezece pentru a se potrivi. De aici vine ziua de 24 de ore și nu a mai fost revizuită de atunci.

Același sistem a produs calendarul. Anul civil egiptean a avut 365 de zile: trei anotimpuri - Inundație, Apariție, Recoltă - a câte patru luni de treizeci de zile fiecare, dând 360, plus cinci zile în plus cusute la sfârșit și dedicate zilelor de naștere a cinci zei. Fiecare lună se făcea în trei decane de zece zile. Sub Regatul Nou, înregistrările templului arată că ultimele două zile ale fiecărui decan au fost zile de odihnă pentru meșteșugarii regali, ceea ce este la fel de aproape de un weekend ca în epoca bronzului.

Orele egiptene erau inițial temporale - cele douăsprezece ore de lumină erau mai lungi vara și mai scurte iarna, pentru că trebuiau să împartă oricât de multă lumină era de fapt. Ore cu durată fixă au venit mai târziu.

Ceasul: aici este defectul și este unul magnific.

Anul civil egiptean nu a avut zi bisectă. Nici unul, niciodată. Așa că s-a scurs cu aproximativ un sfert de zi față de adevăratul an solar, în fiecare an, fără corecție.

Consecința este că calendarul a alunecat înapoi de-a lungul anotimpurilor în mod continuu. Ziua de Anul Nou și ascensiunea heliacă reală a lui Sirius – evenimentul în care anul a fost construit inițial – se realizează doar o dată la 1.460 de ani. O sărbătoare a recoltei ar putea sosi în mijlocul potopului și, în cele din urmă, a făcut-o.

În 238 î.Hr., Ptolemeu al III-lea a propus în mod oficial adăugarea unei a șasea zile la luna intercalară la fiecare al patrulea an. Preoții au respins-o.

Așa că Egiptul a inventat cadrul pe care încă rulează întreaga planetă și apoi a refuzat, timp de secole, singura corecție care ar fi menținut-o îndreptată spre soare.

Lumina zilei de-a lungul anului în Cairo