Ora locală actuală în Cairo

Lumina zilei de-a lungul anului în Cairo

Știați că?

Egiptul a inventat ziua de 24 de ore, apoi și-a lăsat calendarul să rătăcească 1.460 de ani

Egiptul distribuie aproximativ 250 până la 270 de milioane de pâini subvenționate în fiecare zi.

Dreptul este de cinci pâini de persoană pe zi, extras pe un card inteligent guvernamental, și ajunge la aproximativ două treimi din populație - undeva între 66 și 70 de milioane de oameni.

Pâinea este aish baladi, iar cuvântul contează. În majoritatea țărilor vorbitoare de arabă, pâinea este khobz. În arabă egipteană este _aish_ — care înseamnă „viață.”

Economia este extraordinară. Din 1989 până în iunie 2024, prețul unei pâini subvenționate a fost menținut la cinci piaștri - aproximativ o zecime de cent SUA. Treizeci și cinci de ani fără o ajustare, prin devalorizări, războaie și șocuri globale de cereale. Când în cele din urmă a crescut, a ajuns la douăzeci de piaștri, lăsând totuși beneficiarii să plătească aproximativ 16% din ceea ce costă producția de pâine; statul acoperă celelalte 84%.

Numai programul de pâine consumă aproximativ 9 milioane de tone de grâu pe an - aproximativ 3,5 milioane cultivate acasă și 5,5 milioane importate, ceea ce reprezintă o mare parte din motivul pentru care Egiptul este adesea cel mai mare importator de grâu din lume. Bugetul 2024/2025 i-a alocat aproximativ 125 de miliarde EGP.

Egiptenii mănâncă aproximativ 180 de kilograme de făină de persoană pe an. Cifra de comparație oferită de șeful autorității de stat pentru cereale pentru alte țări a fost de cel mult 80.

Acest lucru nu a fost niciodată doar despre mâncare. În ianuarie 1977, o încercare de a reduce subvențiile a produs două zile de protest la nivel național și a fost anulată. În 2011, cererea a fost pentru pâine, libertate și dreptate socială, în această ordine.

Un număr fix, păstrat de generații, cu deriva absorbită de tot ce îl înconjoară. Cairo a făcut asta de foarte mult timp.

Uită-te la un ceas. Motivul pentru care are 24 de ore pe el, mai degrabă decât 18, sau 36 sau 10, este o decizie luată pe Nil în urmă cu câteva mii de ani.

Astronomii egipteni au împărțit cerul în 36 de grupuri de stele, pe care grecii le-au numit mai târziu decani. Fiecare decan răsărea la circa zece zile după cel dinainte. Preoții îi foloseau drept ceas de noapte: după decanul care urca în acel moment deasupra orizontului, se putea spune ora. De-a lungul unei nopți întregi se vedeau doisprezece decani — așa că noaptea a primit douăsprezece ore. Ziua a primit tot douăsprezece, ca pereche. De aici vine ziua de 24 de ore, iar de atunci nu a mai fost schimbată niciodată.

Același sistem a produs calendarul. Anul civil egiptean a avut 365 de zile: trei anotimpuri - Inundație, Apariție, Recoltă - a câte patru luni de treizeci de zile fiecare, dând 360, plus cinci zile în plus cusute la sfârșit și dedicate zilelor de naștere a cinci zei. Fiecare lună se făcea în trei decane de zece zile. Sub Regatul Nou, înregistrările templului arată că ultimele două zile ale fiecărui decan au fost zile de odihnă pentru meșteșugarii regali, ceea ce este la fel de aproape de un weekend ca în epoca bronzului.

Orele egiptene erau inițial temporale - cele douăsprezece ore de lumină erau mai lungi vara și mai scurte iarna, pentru că trebuiau să împartă oricât de multă lumină era de fapt. Ore cu durată fixă au venit mai târziu.

Ceasul: aici este defectul și este unul magnific.

Anul civil egiptean nu a avut zi bisectă. Nici unul, niciodată. Așa că s-a scurs cu aproximativ un sfert de zi față de adevăratul an solar, în fiecare an, fără corecție.

Consecința este că calendarul a alunecat înapoi de-a lungul anotimpurilor în mod continuu. Ziua de Anul Nou și ascensiunea heliacă reală a lui Sirius – evenimentul în care anul a fost construit inițial – se realizează doar o dată la 1.460 de ani. O sărbătoare a recoltei ar putea sosi în mijlocul potopului și, în cele din urmă, a făcut-o.

În 238 î.Hr., Decretul de la Canopus, emis de un sinod de preoți în onoarea lui Ptolemeu al III-lea, a hotărât adăugarea unei a șasea zile la zilele intercalare la fiecare al patrulea an. Reforma nu s-a impus niciodată.

Așa că Egiptul a inventat cadrul pe care încă rulează întreaga planetă și apoi a refuzat, timp de secole, singura corecție care ar fi menținut-o îndreptată spre soare.