Yangon

Știați că?

Yangon a avut o minge de timp înainte de a avea un fus orar

Pagoda Shwedagon numără totul.

Coroana din vârful stupei poartă, după calculul obișnuit, 5.448 de diamante, 2.317 rubine, safire și alte pietre și în jur de 1.065 de clopote de aur, terminate cu un singur diamant de 72 sau 76 de carate chiar la vârf. Se spune că stupa inferioară este placată cu 8.688 lingouri de aur masiv, iar cea superioară cu încă 13.153. Peste douăzeci de mii de bare, enumerate individual.

Există exact un număr pe care nimeni nu îl are.

Nimeni nu știe cât de mult aur este pe Shwedagon. Estimările publicate variază de la aproximativ șase tone la șaizeci. Lonely Planet spune douăzeci și șapte. Motivul răspândirii este că aurul nu este un finisaj aplicat o singură dată și măsurat. Este donat - sosind continuu, în frunze, de la indivizi, și o face din secolul al XV-lea, când regina Shinsawbu și-a dat greutatea corporală în aur pentru a fi bătută în foi. Ginerele ei a oferit apoi de patru ori greutatea lui și a soției sale.

Oamenii încă mai donează. Acum există o mică moară de aur în interiorul complexului pagodei pentru a o procesa, deoarece frunzele se întâlnesc și suprafața trebuie refacetă la fiecare patru sau cinci ani.

Un monument în care fiecare diamant a fost numărat și aurul nu poate fi, într-un oraș care cândva a scăpat o minge la prânz pentru ca navele să-și poată seta ceasul pe secundă.

Înainte de a exista Ora standard din Myanmar, a existat Ora medie a Rangoon — GMT+6:24:40, ora solară medie la meridianul Rangoon însuși. Prima înregistrare confirmată de utilizare datează din 1892.

Un an mai târziu, la 1 octombrie 1893, orașul a deschis un observator de bal de timp.

Dacă sună familiar, ar trebui. Este același dispozitiv care pică zilnic la Greenwich, același dispozitiv instalat de Western Union în Manhattan în 1877 și aceeași tehnologie înlocuită de Hong Kong cu un tun. O minge a fost ridicată și aruncată la amiază locală, astfel încât navele din port să-și poată seta cronometrele și să calculeze longitudinea pe mare.

Rangoon era un port. Porturile aveau nevoie de timp public. Soluția a fost aceeași peste tot, de la Londra la Manhattan până la Irrawaddy.

1 iulie 1905: Birmania s-a mutat la Ora standard Birmania la UTC+6:30, calculată pe meridianul de 97°30′ est - cu aproximativ cinci minute și douăzeci de secunde înaintea vechii ore medii Rangoon. Motivul a fost același care a produs ora standard peste tot: căile ferate și telegrafele aveau nevoie de un singur ceas.

Apoi, de la 1 mai 1942 până la 2 mai 1945, țara a fost plasată la ora standard a Japoniei sub ocupație - același lucru care s-a întâmplat și cu Singapore în aceiași ani.

După independență în 1948, compensarea a rămas. Myanmarul nu a respectat niciodată ora de vară, sub nicio formă, niciodată.

Ceasul: și se dovedește că decizia din 1905 a fost foarte bine luată.

UTC+6:30 este construit pentru 97°30′ est. Yangon se află la aproximativ 96°10′ est. Ceasul orașului merge cu aproximativ cu cinci minute înaintea propriului soare - una dintre cele mai strânse aliniamente din această serie.

Myanmar se întinde pe o distanță considerabilă est-vest și s-ar fi putut rotunji la UTC+6 sau UTC+7. Oricare ar fi părăsit Yangonul mai bine de jumătate de oră. Administrația colonială a ales jumătatea de oră între ele, iar țara a păstrat-o prin ocupație, independență și tot de atunci.

Mingea a încetat să cadă de mult. Numărul pe care îl calibra este încă acolo.

Lumina zilei de-a lungul anului în Yangon