Ora locală actuală în Stockholm

Lumina zilei de-a lungul anului în Stockholm

Știați că?

Suedia a inventat o zi care a existat o singură dată

Mai puțin de 1% din deșeurile menajere suedeze ajung la groapa de gunoi.

Restul este reciclat, compostat sau ars pentru energie în 33 sau 34 de instalații de transformare a deșeurilor în energie din țară. Aproximativ jumătate din deșeurile menajere sunt incinerate; căldura alimentează rețelele de termoficare care încălzesc peste un milion de locuințe, iar o singură fabrică din Stockholm încălzește aproximativ 190.000 dintre ele. Ponderea deșeurilor menajere reciclate sau valorificate a trecut de la aproximativ 38% în 1975 la aproximativ 99% în prezent. Suedezul mediu încă mai produce 467 kg de deșeuri pe an.

Suedia importă și gunoi. Undeva între 800.000 și 1,9 milioane de tone pe an, din Regatul Unit, Norvegia, Irlanda și Italia, care plătesc aproximativ 43 USD pe tonă pentru serviciu. Câștigă Suediei în jur de 100 de milioane de dolari anual. În 2016, deșeurile importate reprezentau 20-25% din tot ce s-a ars.

Ceea ce ne aduce la partea interesantă, pentru că povestea pe care o spune toată lumea despre asta este greșită.

Veți citi constant că Suedia a rămas fără gunoi și trebuie să importe deșeuri din alte țări pentru a-și menține fabricile în funcțiune. Este o imagine minunată și nu este adevărată. Anna-Carin Gripwall de la Avfall Sverige, asociația suedeză de gestionare a deșeurilor, a declarat pentru The Independent în 2016 că centralele ar putea funcționa cu biocombustibil - și a confirmat din nou lui Snopes în decembrie 2025 că acesta este încă cazul. Swedenergy spune la fel.

Suedia nu importă gunoi pentru că trebuie. Importă gunoi pentru că alte țări îi plătesc.

Ceasul: Suedia are precedente când vine vorba de fapte celebre care se dovedesc mai complicate decât par.

Când restul Europei se certa despre calendarul gregorian, Suedia a venit cu ceea ce părea un compromis sensibil. În loc să ștergeți zece zile dintr-o singură mișcare, s-ar ușura treptat: sări peste fiecare zi bisectă timp de patruzeci de ani, iar în jurul anului 1740 calendarul s-ar fi aliniat în liniște, fără ca nimeni să observe.

Suedia a sărit peste ziua bisectă în 1700, așa cum era planificat.

Apoi a început Marele Război Nordic, iar Suedia avea alte lucruri în minte și a uitat să săriască peste 1704. Apoi a uitat din nou în 1708.

Țara se afla acum într-o poziție pe care nicio altă țară din istorie nu a ocupat-o: cu o zi înaintea calendarului iulian, cu zece zile în urma celui gregorian și singură în lume pe un calendar creat de ea, pe care nimeni altcineva nu l-a putut citi.

În 1711, regele Carol al XII-lea a renunțat și a ordonat o retragere înapoi la calendarul iulian. Pentru a face acest lucru, Suedia a trebuit să pună înapoi ziua în care fusese îndepărtată în 1700. Dar 1712 era deja un an bisect, așa că avea deja un 29 februarie.

Așa că Suedia a adăugat încă unul.

30 februarie 1712. Era vineri. Anul a avut 367 de zile. Este singurul 30 februarie din istorie înregistrată și oameni reali l-au folosit - un cuplu pe nume Sven Hall și Ellna Jeppsdotter s-au căsătorit la Ystad la acea dată și și-au petrecut restul vieții neputând sărbători aniversarea în ziua în care s-a întâmplat.

Suedia a devenit în cele din urmă gregoriană în 1753, sărind de la 17 februarie direct la 1 martie. Trecuseră cincizeci și trei de ani, un război, o dată imposibilă și patru monarhi.

Stockholm se află la 59,3° nord, ceea ce îi dă una dintre cele mai mari variații de lumină naturală dintre capitalele de pe listă. Pe la mijlocul verii, orașul primește aproximativ optsprezece ore și jumătate de lumină. În jurul solstițiului de iarnă se fac aproximativ șase.

Există ceva potrivit în țara care nu a putut fi de acord în ce zi a fost situată unde ziua în sine variază cu douăsprezece ore. La Stockholm, întrebarea „cât durează o zi?” nu a avut niciodată un răspuns stabil și, pentru o perioadă, la începutul anilor 1700, nici „care este data?”